- Provocare de week-end: un scurtmetraj care să merite premiul de 500 de Euro » »
- « « GMP le mulţumeşte celor 200 de angajaţi din cei 10 ani de existenţă
Publicitatea încotro? În Pacific sau La Motoare?
Cine a zis că e uşor să lucrezi în publicitate? Cine a zis că n-o să fie şi zile în care o să te simţi neînţeles, fără inspiraţie, fără direcţie? Uneori paharul se umple şi nu mai e cale de întoarcere: iei avionul si aterizezi pe o plajă din Pacific, dupa cum povesteşte Bogdan Theodor Olteanu că a făcut un prieten bun.
Tot BTO îţi aminteşte şi de o prezentare mai veche a lui Şerban Alexandrescu, care se întreabă mai mult sau mai puţin voalat, în aceeaşi notă de tristeţe şi resemnare: “publicitatea încotro?”
View more presentations from Headvertising.
Dar eu zic că măcar săptămâna viitoare ar fi bine să alegi ca destinaţie terasa La Motoare, în loc de continente de peste Ocean. Poate că o infuzie de publicitate neconvenţională, la ADfel, te va ajuta să-ţi recapeţi entuziasmul.
Ma intristeaza tare prezentarea asta si ma face sa ma gandesc de doua ori inainte sa intru in industria asta, desi asta imi doresc de cand am inceput facultatea si pentru asta am facut tot posibilul sa ma pregatesc si sa fiu din ce in ce mai bun.
Imi pare tare rau, dar, dupa ce spune Serban Alexandrescu in slideshow-ul asta, toata tarasenia asta e tare asemanatoare cu munca la stat, numai ca e pe bani din capital privat. Adica aceleasi obiceiuri, aceleasi atitudini invechite si orientate spre “the safe way” si aceeasi nepasare cand vine vorba de inovatie, de initiativa si, in principal, de gandire.
In situatia asta e normal ca din recrutii aia putini, cei mai buni sa plece spre meleaguri unde oamenii sunt mai deschisi la minte. Mie nu-mi place sa fac lucrurile doar de dragul de a le face, pentru ca asta inseamna plafonare, inseamna sa ne complacem in mizeria in care suntem deja.
Sper spre mai bine!
Pana la urma mai dispar si din “formele fara fond” care au intesat tarisoara. Agentiile de publicitate si publicitarii sunt un exemplu excelent, iar curatenia era mai mult dect necesara. Acum sa fim cinstiti: sa tragi o gangea si sa mazgalesti la 3 noaptea un PPT aburitor jumate redactat in engleza NU este munca, ci este varianta preferata de absolventii de litere unei clase de 30 de copii care pun intrebari cretine. Sa schitezi niste story boarduri este o joaca de copii pe langa schitarea unei structuri de rezistenta, din perspectiva unui absolvent de arhitectura. Daca esti la cateva luni de la a-ti lua diploma in sociologie e de preferat sa freci niste focusi grupuri pentru sunca decat sa freci blugii prin jegul din Ferentari in calitate de asistent social. Oaste de adunatura…
A fi “creativ” intr-o agentie reprezinta chintesența filosofiei care a dus de rapa Romania: frecat intens tiparul, iesit din situatii limita cu un pic de inspiratie si talent dar fara prea multa munca, salarii decente, ocazia de a te “muradri” la botic cu englezisme, bani pentru “Conversi” si Zara, si atitudine de artist blazat, neinteles de restul “meltenilor” ce populeaza universul.
De ce sa plangem dipsparitia unei industrii care, daca e sa fim cinstiti, trebuie sa recunoastem ca nu produce in fond nimic: nici saibe si piulite, nici invoatie si cercetare, nici papica, nici oameni instruiti, nici case, nici opere de arta, nici informatii, nici curatenie, nici o mai buna intelegere a societatii/universului/celulei, nici sanatate nici transport, nici caldura, nici fericire, nici NIMIC…