În sfârşit am înţeles de ce toţi speakerii straini carora le iau interviu la conferinţe se arată foarte entuziasmaţi de numărul mare de ad-uri din România! Pentru că în străinătate nu apar atât de multe. E simplu. Cel puţin la Milano, aşa stau lucrurile: oraşul respira. Şi din loc în loc, cand chiar apare ceva, îţi atrage atenţia. Eu m-am oprit la cateva ad-uri deosebite despre creatii de designer. Asa ca, daca sunteţi curioşi ce se poarta în Milano în materie de ad-uri de modă, puteţi citi aici.

Dar revenind la ideea că n-am găsit o abundenţă de ad-uri pe străzile din Milano, trebuie sa dau Cezarului ce-i al Cezarului. Milanezii şi-au dat seama că e şi păcat să acoperi cu ad-uri cladiri cu atâta istorie. Mai ales că au o predilecţie pentru ad-uri de mari dimensiuni, aşa încât ar strica totul. Recuperează terenul pierdut în metrouri, gări şi aeroporturi, ce-i drept. Acolo nu mai au nici un monument de protejat.

Bine i-am lăudat cam mult, pentru că au avut şi câteva scăpări. Cum arată un ad total nonconformist lângă Domul din Milano?

Observaţi aici cum întinde mâna sculptura de pe Dom, fascinată de ideea că „imagination walks”. Doar că pe undeva se scurtcircuitează sensurile. Contrastul dintre nou şi vechi parcă e prea mare aici. La fel se întâmplă lângă Arenele din Verona: un ad Converse. Ce or fi vrut să sugereze, că dacă ar fi purtat converşi, romanii ar fi reuşit să fugă din groapa cu lei?